Păpădia-paraşută - de Emilia Plugaru
Obosită rău de tot,
Furnicuţa s-a oprit
Pe un fir de păpădie
Şi un pic a aţipit.
Bate-un vântuleţ şăgalnic,
Păpădia-ncetişor
Se dă huţa: na, ni, na,
Furnicuţo, somn uşor.
Se trezeşte furnicuţa:
– Ce de bine e să stai
Să priveşti spre cerul larg
Când afară-i luna mai.
Deodată, furnicuţa
Observă că zboară-n sus.
Firul cel de păpădie
De la locul lui s-a smuls.
– Furnicuţo, ţin-te bine
Cu lăbuţele de mine,
Căci zburăm acum pe ruta
Cer-Pământ… cu paraşuta.
