Înhămaţi la o căruţă
Meşterită din dovleac,
Încărcată până-n vârf
Cu felii de cozonac,
Patru şoricei ghiduşi,
De cum zorii se ivesc,
Cântând vesel, chiuind,
La vânzare se pornesc.
Tot mergând, din când în când,
Se opresc pe loc şi tac,
Tare-ar vrea să se înfrupte
Cu felii de cozonac.
O felie mică, mică
Pentr-un şoricel micuţ…
Dar păpând nici nu observă
Când li-i carul gol-goluţ.
Iar acum ce să mai facă?
Vine somnul peste ei.
Stau în car şi dorm sătuli
Patru şmecheri şoricei.
Se trezesc şi iar li-i foame,
Ce-ar putea să roadă oare?
Îşi rod carul din dovleac,
N-au nici bani, nici de mâncare.
Morala:
De la ziua cea de mâine
Nu gândeşti măcar un pic
Vei rămâne fără pâine,
Vei trăi fără… nimic.