Puiul tău să ţi-l cloceşti - de Emilia Plugaru
Nesilită pe cuibar?
Toată ziua nemişcată?
Nespălată şi zburlită,
Obosită, nemâncată?
N-am de gând, zice-o găină
Unei cloşti, fiindcă eu
Vreau să fiu mereu frumoasă
Pentru cocoşelul meu.
– Aşa e, răspunde cloşca,
De cocoşi am şi uitat.
Stau zburlită, înfoiată
Şi flămândă câteodat…
Nemişcată zile-n şir…
Cine-a zis că e uşor?
Dar să ştii efortul ăsta…
E să-ţi vezi un puişor.
Puii mi-i iubesc nespus,
Nu mă satur să-i privesc.
Fac orice, mă bag în foc,
Sănătoşi, voinici să-i cresc.
Morala:
Să trăieşti frumos e bine,
Însă iată ce vă spun,
Să trăieşti doar pentru tine,
Nu e lucrul cel mai bun.
Deci degeaba eşti găină,
De nu vrei, de nu doreşti
Doar odată-n viaţa ta,
Oul tău să ţi-l… cloceşti.
