Puiul tău să ţi-l cloceşti - de Emilia Plugaru

Nesilită pe cuibar?
Toată ziua nemişcată?
Nespălată şi zburlită,
Obosită, nemâncată?

N-am de gând, zice-o găină
Unei cloşti, fiindcă eu
Vreau să fiu mereu frumoasă
Pentru cocoşelul meu.

– Aşa e, răspunde cloşca,
De cocoşi am şi uitat.
Stau zburlită, înfoiată
Şi flămândă câteodat…

Nemişcată zile-n şir…
Cine-a zis că e uşor?
Dar să ştii efortul ăsta…
E să-ţi vezi un puişor.

Puii mi-i iubesc nespus,
Nu mă satur să-i privesc.
Fac orice, mă bag în foc,
Sănătoşi, voinici să-i cresc.

Morala:
Să trăieşti frumos e bine,
Însă iată ce vă spun,
Să trăieşti doar pentru tine,

Nu e lucrul cel mai bun.
Deci degeaba eşti găină,
De nu vrei, de nu doreşti
Doar odată-n viaţa ta,

Oul tău să ţi-l… cloceşti.