Pustie inima bate şi bate
Şi nimeni nu vine, nu trece prin ea.
Te-am văzut cum pluteai pe cărare,
Alergai chiar spre inima mea…
Ai intrat pe o clipă, în fugă
Şi inima mea a zvâcnit, a cântat,
Dar ce chin ai lăsat, ce durere,
Căci râzând, hohotind ai plecat.
O nălucă ai fost, ce nălucă…
Te mai văd pe cărări alergând
Şi nu ştii, şi probabil nu-ţi pasă
Câte inimi rămân sângerând…
Într-o zi te-am zărit, erai tristă…
Am venit şi în braţe te-am strâns.
Doua inimi stăteau ghemuite…
Ce păcat… două inimi au plâns…