Tristeţe - de Emilia Plugaru

Stau de mult cu tristeţea în prag,

Pe sub lună, grăbiţi trec, se duc

Şiruri lungi de nori albi, zdrenţuroşi,

Mii de şoapte mă cheamă sub nuc.

Primăvara e încă pe ram,

Dar e noapte cu lună şi-acum

Când se scurge lumină şi vrajă

Simt că toamna-i pornită la drum.

Luna fuge în nor, se ascunde

Şi doar eu cu tristeţea în prag

Mai rămân şi tristeţea îmi pare

Un amic credincios, bun şi drag…