Zâna bună şi frumoasă
A venit la mine-acasă
Şi mi-a spus aşa: – Măi Pici,
Uite eu îţi dau un bici
Şi apoi de câte ori
Vei distruge gâze, flori
Dă cu biciul în pământ…
Voi veni pe-aripi de vânt
Să le-învii, căci, dragul meu,
Tot ce-i de la Dumnezeu,
Tot ce-i viu vrea să trăiască.
Aşa-i legea pământească…
Ca să fiu cinstit, măi pici,
Nu m-am folosit de bici.
Rău am fost cândva şi zău
Mă căiesc şi-mi pare rău.
Zânei vreau să-i mulţumesc,
M-a făcut să preţuiesc
Şi să fiu prieten mare
Cu o gâză, cu o floare,
Cu puiuţul de furnică,
Cu o buburuză mică…
Trebuie să ştiţi, copii,
Rău nu-i bine ca să fii.