Lumină - de George Topârceanu

9.0/10 - 131 de voturi
Lumină

Visează plopul, nemişcat în soare,
Şi umbra din el, neagră, îi curge la picioare…
Un melc îşi taie drumul prin grădină
De-a dreptul, ca un tanc de gelatină,

Ameninţând albine şi furnici
Cu patru tunuri mici.
Tăcerea îşi adună trupul sferic
Într-un boboc de nalbă.

O muscă trece prin lumina albă,
Ca o scânteie de-ntuneric,
Un fluture, cu aripi de umbră şi mătasă
Stropite-n două locuri cu carmin,

Din zboru-i frânt şi plutitor se lasă
Pe vârful unui spin.
Şi florile se-nalţă-ntr-un picior
Să-l poată contempla mai bine.

Cum doarme-n pragul clipei care vine,
Cu aripile desfăcute-n viitor.