Noapte în ploaie (Fragment dintr-un poem) - de George Topârceanu

7.0/10 - 158 de voturi
Noapte în ploaie (Fragment dintr-un poem)

…Mai sus, la poalele pădurii,

Se-mbină umbrele-n coroană

Şi ca-n poveste se deschide

În faţa noastră o poiană:

Mesteceni albi, cu ramuri goale,

Pe margini codrul adormit

Şi-n raza lunii, risipite,

Căpiţe mici de fân cosit…

Aici nu-i nimeni să ne vadă

În pacea nopţii-ncremenite,

O, farmec negrăit de dulce

Al sărutărilor oprite!…

Dar un fior prin noapte trece.

Şoptesc copacii îngroziţi.

Un tainic murmur, – ca o apă, –

Coboară-n codrii adormiţi.

Vin freamăte nelămurite,

Prevestitoare de furtună,

Şi nouri vineţi, colo-n zare,

Deasupra munţilor s-adună…

Acum pe bolta răzvrătită

Aleargă cum îi poartă vântul.

În valuri negre luna moare

Şi umbra-ntunecă pământul.

O, doamne! Ploaia-n noaptea asta

Ne strică fără milă rostul.

Dar colo jos, într-o căpiţă

De fân, găsi-vom adăpostul…

Stăm bine-aşa, sub bolta moale,

Cu frunţile alăturate

Ca doi copii cuminţi. – Ne-mbată

Mirosul florilor uscate.

De peste deal abia s-aude

Un ropot repede-n păduri,

E ploaia… Pân’ la noi deodată

Ajung răzleţe picături,

Şi tot mai dese cad. Un fulger

Tăria norilor despică

Vuind departe-n munţi. Iubita

S-a strâns la pieptul meu cu frică.

Simţeam atunci viaţa caldă

Cum tremură ca o văpaie

De foc nestins, în trupul tânăr,

Sub haina umedă de ploaie…

Cum norii-ntunecau seninul

Nemărginirilor albastre,

O noapte dulce-nvăluise

Lumina gândurilor noastre.

Dar n-a fost patimă nebună

Cu gânduri risipite-n şoapte, –

A fost un vis frumos… Şi ploaia

Curgea cu ropot lung, în noapte.

La răsărit încet s-aprinde

Văpaie rece de rubin

Când printre norii rupţi s-arată

Ferestre mari de cer senin.