Scrisori iubite - de George Topârceanu

Scrisori păstrate de demult…

În liniştită zi cu soare, –

Cu fruntea-n mâini mă plec s-ascult

Tăcerea voastră vorbitoare.

Ce fericit eram odată,

Şi cât sunt ostenit de drum!

Dar ea, – pe unde-o fi acum?

Ce s-a făcut frumoasa fată?…

Că ne-am iubit ca doi nebuni,

Iar astăzi nu mai am în faţă

Decât un maldăr de minciuni

Legate cu un fir de aţă.