Băieţaşul din ochii mamei
Ai, în ochii mamei mele
E un băieţaş pitic!
Tare seamănă cu mine,
Numai că e foarte mic!
Fără dânsul, ştiu eu bine,
N-aş putea trăi defel.
Dacă nu-i o zi acasă,
Îmi e tare dor de el.
E târziu şi băieţaşul
La culcare e poftit.
Cu pleoapa ei şi geana
Strâns măicuţa 1-a-nvelit.
Nu mai e de-acum lumină-n
Casa lui cât o alună…
Şi-o s-adorm şi eu acuşa…
– Noapte bună! Noapte bună!