Tu mă iartă, o, mă iartă,
Casa mea de humă, tu,
Despre toate-am scris pe lume,
Numai despre tine nu.
Să-ţi trag radio şi lumină
Ţi-am făgăduit cândva
Şi că fi-vom împreună
Pieptul meu cât va sufla.
Dar prin alte case, iată,
Eu lumina o presor,
Alte case mă ascultă
Când vorbesc la difuzor.
Ţi-am luat-o şi pe mama
Şi-aţi rămas acuma, ia,
Vai, nici tu în rând cu lumea
Şi nici orăşeancă ea.
Las’ că vin eu cu bătrâna
Şi nepotul o să-l iau,
Care pe neprins de veste
Speria-va-ţi bezna: „Hau!”
Şi vei râde cu băiatul
Ca doi prunci prea mititei
Şi vei plânge cu bătrâna
De dor, ca două femei.
Şi vei tace lung cu mine
Cu văz tulbur şi durut,
Casa văduvă şi tristă
De pe margine de Prut.