Cineva - de Grigore Vieru

Constanţei Buzea

„Cineva
Se roagă într-un târziu
În rugăciunile mele uscate.”

Cineva plânge
În lacrima mea,
Poate chiar Dumnezeu.
Cineva scrie
În cântecul meu,
Poate chiar cei care nu mai sunt.

Şi tace ţara şi-aşteaptă
În tăcerea mea
Iubitoare, nescandaloasă.