Cineva - de Grigore Vieru

Constanţei Buzea
„Cineva
Se roagă într-un târziu
În rugăciunile mele uscate.”
Cineva plânge
În lacrima mea,
Poate chiar Dumnezeu.
Cineva scrie
În cântecul meu,
Poate chiar cei care nu mai sunt.
Şi tace ţara şi-aşteaptă
În tăcerea mea
Iubitoare, nescandaloasă.