Lui Tudor Chiriac
Ştiam că tot
Ce în mare se varsă
Cale întoarsă nu are.
Apropiatu-m-am de cântec,
Fiind Ţara departe şi alt
Sprijin, alt reazăm
Neavând.
Toate în jur
Se întindeau străine,
Iar singurul loc
De-ntâlnire cu el
Era cel de pe cruce.
Da, numai crucea
Ne aparţinea.
Cu mare dispreţ
Împinsu-ne-au cu piciorul
Chiar de pe ea.
Şi-atunci n-am mai putut
Îndura umilinţa,
Am luat sabia-n mână,
Şi, cum am ştiut,
Cum am putut
Crucea ne-am apărat.