Cutremur - de Grigore Vieru

Mama intră-n mare.
Asfinţire lină.
Sfintei mari întinderi
Cuvios se-nchină.

Alb împrăştiate
Pletele-i pe valuri
Coperă, o, marea
Pruncii fug pe maluri.

În adânc nurora,
Cu închise pleoape,
Ca o stea prelungă,
Şerpuie sub ape.

O, dar ce cutremur
Când pe valuri urcă
Şi cu părul mamei
Părul ei se-ncurcă!