Mă rog - de Grigore Vieru

Mă rog de tine, ploaie,
Când zbor către planete,
Stropeşte gura mamei
Şi-o apără de sete.
Mă rog de tine, codru –
(Căci anii tăi tot fi-vor)
Cuprinde-i cald fiinţa
Şi-o apără de vifor.
Mă rog de tine, iarbă,
Mângâie-i talpa goală
Şi sarea grea din oase
Şi-o apără de boală.
Mă rog de tine, munte, –
Cât zboru-o să mă poarte –
Sărută ochii mamei
Şi-i apără de moarte.