Ne supărăm pe ea
Că nu vede bine
Atunci când
Strică paharul
De cristal.
Ne supărăm pe ea
Că nu aude bine
Atunci când în loc de pâine smolită
Pâine albă ne-aduce.
Ne supărăm pe ea
Că umblă încet
Atunci când
Ne face curat prin casă
Şi oaspeţii trebuie
Să vină.
Ne bucurăm
Că nu vede bine
Atunci când
Ne sărutăm soaţele tinere.
Ne bucurăm
Ca n-aude bine
Atunci când
Ne spunem cuvinte
De dragoste.
Ne bucurăm
Că pe scări se urcă încet
Atunci când
Nu mai putem să ne smulgem
Din îmbrăţişările
Mai dulci ca poamele.
Oh, mamele noastre,
Mamele!