Lui Virgil Cândea
Era câte o mână străină
Ridicată în sus
În atotnorodnica adunare.
Sărut-o, mi se spunea,
Ea este steagul patriei tale.
Eram prea tânăr,
Încă nu ştiam că, iată,
Cu mâna străină
Numai foc să iei.
Frate,
Câţi desperaţi
S-au spânzurat de mâna aceea!