Lui Marin Sorescu
Pe mine
Mă iubeau toate femeile.
Mă simţeam puternic şi sigur.
Ca Meşterul Manole,
Am cutezat
Să ridic o construcţie
Care să dăinuie veşnic.
Am început lucrul
Şi le-am chemat la mine
Pe toate:
Pe Maria, pe Ana,
Pe Alexandra, pe Ioana
Care întâi va ajunge,
Pe-aceea-n perete o voi zidi.
Dar din toate femeile
A venit una singură:
Mama.
– Tu nu m-ai strigat,
Fiule?