Morile - de Grigore Vieru

9.0/10 - 191 de voturi
Morile

Gretei şi lui Valeriu Mudrea

Nu mai avem
Mori de apă –
Ni s-a luat apa,
Ni s-a răpit râul.
Şi grâul, şi grâul.

Nu mai avem
Mori de vânt –
Ni s-a luat aerul,
Ni s-a răpit vântul.
Şi cântul, şi cântul.

Libertate ofticoasă. Pace
Umilită. Vreme care
Între butucii minciunii
Ne strânge.
A rămas doar moara
De sânge, de sânge.

Toate sunt, frăţioare,
Împotriva-mi, împotriva-ţi!
Auzi? Departe,
În zări străine,
Huruie mori diavoleşti
De crivăţ, de crivăţ.

Ci, iată, din truda,
Din aburii sângelui
Pe care îl pierdem,
Oblăduitor,
Misterul răsare-n
O nouă mişcare, noua mişcare.

Zădarnic ne împărţiţi
Dinainte coliva.
Căci tot ce împotriva ne stă
De tainele noastre
Pieri-va, pieri-va!

* * *

Lui Romul Munteanu

Nu s-a schimbat nimic –
Aproape oriunde, oricând
Unul din picioarele mesei
Este piciorul lui Iuda.
Dar ştiu că
Inima ta de copil,
Cuvântul ce-l spui
E faţa curată de masă,
E pâinea frăţească.

* * *

Lui Mihail Munteanu

Aşa este, frate:
Râul cel mic
Când se varsă
În cel mare,
Îşi pierde numele.
La Pererâta şi Criva se vede
Câte-un păstor mai bătrân
Strigând desperat
Prutului nostru:
„Unde alergi, omule?!”
Ciobani tinerei
Se uită în fluier
Ca în traista cea goala.
Ceaţă pe vale,
Ceaţă în creieri.
Iar noi mai cântăm.

* * *

Lui Dumitru Olărescu

Nu mai am loc
Pe-al meu pământ
De ochii străinului,
De câte văd ei în jur
Şi apucă!
O ţin în braţe pe mama,
Ca pe o iubită;
Că nu mai are loc
Nici ea pe pământ.
Doamne, cât adevăr
Cât adevăr în vorba
Românului nostru:
Urma străinului
S-o arzi
Cu şapte care de lemne!

Pergole retractabile