Nici o stea nu este săracă
Atâta timp cât se vede.
Nici un neam nevoiaş,
Cât are un cântec, un grai.
Să ai un lăcaş propriu,
Un grai al tău, din adânc,
O memorie proprie –
Iată ce este Patria.
Hei! Ce cauţi acolo sus?!
Bocancul spaimei cerul a spart.
Pământ bun, negru,
Aluneca dus de şuvoaie.
Mulţumeşte mamei!
Câta vreme rămân
Mamele jos pe pământ,
Nici o ţară nu este săracă.