Omul - de Grigore Vieru

Preasfinţitului Calinic
Un ochi, ca orătania,
Scormonind în pământ
Şi altul, ca ciocârlia,
Zburând pururi spre Cer.
Aşa de mii de ani.
Nu mai ştie Atotziditorul unde
Să ne-aşeze mai bine
Plutind ca somnambulii
Pe marginea Scripturii.