Onomastica - de Grigore Vieru

Veniseră oaspeţii toţi.
În jurul mesei
Ne-nghesuiserăm
Să mai facem un loc
Între mine şi tine.
Tu mereu ţineai capul
Aplecat spre umărul meu
Şi părul tău lung şi superb
Curgea negru-ntre noi
Asemeni unei cascade.
Şi nu mai era loc
Pentru mama,
Nu mai era loc.