Lui Anatol Codru
Poeţii sunt copiii naturii.
Nimic mai trist, mai dureros
Decât poetul
Rămas orfan de mamă.
În locul versului ce n-a
Venit, iubita vine
Decât cântecul şi mai frumoasă.
În locul fratelui ce te-a
Trădat, alt frate vine.
Dar cine,
Cine-n locul ei
Să vină ar putea –
În locul mamei?!
În lipsa de cuvânt,
Cum spune cântăreţul,
Poetul îşi lasă capul
Pe umăr.
E-atâta linişte-n casa mumei,
Că se-aude în jur murmurând
Plânsetul humei.