Steaua de vineri - de Grigore Vieru

Ala-bala, prin aluni,
Unde eşti, copile-luni?!

Şi tu, copilandre – marţi,
Cu mari ochii tăi miraţi?!

Şi tu, miercureo, ah, floare –
Adolescenţă visătoare?!

Şi tu, joie mohorâtă –
Tinereţea mea pierdută?!

Nu pleca, vinere, încă
Nu! stea matură şi adâncă!

C-o să vină sâmbăta
Cu rece suflarea sa

Şi-o să-mi lase geana stinsă
Şi-n duminici gura ninsă.