Sus - de Grigore Vieru

Lui Vasile Leviţchi
În munţii cu brazi
Alb răsărit.
Orice necaz
M-a părăsit.
Am văzut veşnicia
Era singură.
Tăcută
Ca laptele mamei.
* * *
Tu îmbrăcată mireasă,
Eu îmbrăcat în cuvânt.
Sângele lui, al eroului,
Înveşmântat în vânt.
Pomul îngrădit cu mireasmă,
Sufletul mamei cu nişte cocori.

Atât de fără
Apărare cu toţii!
Şi totuşi,
Pe stâncile zilei,
Biruitori!