A murit tămâia,
Duhoarea stă sa crească.
Ne-a umplut ca râia
„Limba moldov’nească”.
Mi-a pierit şi somnul,
Pacea creştinească.
Mârâie spre Domnul
Limba moldov’nească.
O biata bătrână
N-are nici de pască.
Stă cu halca-n mână
Limba moldov’nească.
Îşi creste frumosul
Limba româneasca.
Îi arată dosul
Limba moldov’nească.
Gângava, tot linge
Cizma muscălească.
Spre Evropi se-mpinge
Limba moldov’nească.
Palidă mi-e faţa
Sub un cer ce cască.
Îmi mănâncă viaţa
Limba moldov’nească.
Voi muri, se pare,
Pentru-a mea lumină…
„Mă va plânge oare
Limba cea română?!”