Lui Ioan Alexandru
Preţuiesc deopotrivă pe sfântul
Cu mâna dusă spre inimă,
La fel şi pe sfântul sprijinit
În sabie.
Doamne, poate că
N-am fost nici sfânt, nici oştean.
Pur şi simplu, ziditu-m-am de viu
În templul Limbii Române.
Iar în biserică
N-ai cum să fii curajos.
În biserică să fii
Drept şi cinstit.