Urme - de Grigore Vieru

Toată noaptea fulguşorii
Pe la geamuri au roit.
Unchiul s-a trezit cu zorii
Şi-n ogradă a ieşit.

Unchiul un papuc doar are,
Numai unul singurel,
Căci de când cu lupta mare
Numai unul poartă el.

Urma lui — desperecheată
Pe zăpezile adânci.
Fără urmă dreaptă iată
Trist îi este urmei stângi.

Dar ieşind în drum de-odată
Şi pierzându-se pe drum,
Nu mai e însingurată,
Nu-i mai este trist de-acum.