Vremuri - de Grigore Vieru

8.0/10 - 160 de voturi
Vremuri

Lui Ion Ungureanu

Spuneau c-ai vândut
Românilor Basarabia.
Iată şi
Ţărani cu cartofi
Veniţi din Opacii tăi
În piaţa Obor.
Nimeni nu vrea
Să cumpere Basarabia…
Aburi aromitori şi fudui
De cafea – vrajă,
Cum se spune, braziliană.
Fum tămâios de kent
Urcând leneş şi indiferent
Spre slăvi –
Acestea oare să fie
Hotarele Ţării?!
Spuneau c-am vândut
Românilor Basarabia.
Iată şi
Ţărani cu mere, veniţi
Tocmai din satul meu de la Prut.
În piaţa Matache din Bucureşti
Stau merele noastre
Ruşinoase şi umilite,
Printre banane – printre aceşti
Căcăţei auriţi
Înşiraţi pe tarabe.
Nimeni nu vrea
Să cumpere Basarabia
Aburi aromitori şi fudui
De cafea – vraja,
Cum se spune, braziliană,
Urcă în slavi –
Acestea oare să fie
Hotarele Ţării?!
Adun de pe jos în palme
Pământul. Pământul
Scuturat de pe trupul
Cartofilor porecliţi muscali.
Pământ plâns pe furiş.
Pământ spulberat de năprasnice vânturi.
Pământ zadarnic visător.
Vremuri când
Nici apele Prutului
Nu mai ştiu
De vor ajunge la mare.

* * *

Lui Ilie Untilă

Sunt nu pe voi supărat,
Ci pe mine. Pe mâinile mele
Care, proaste, s-au împreunat
Cu labele voastre. Ca javrele.
Pe ochii mei sunt supărat
Pe care în lacrimi, ca pe măsline,
I-am pus la murat:
Luaţi, dragi oaspeţi, luaţi şi gustaţi
Din ochii mei, din ochii surorii,
Din ochii Patriei. Luaţi!