Covoraşul cu bucluc - de Emilia Plugaru

Dragă-i este Irinuţei,

Casa mic-a bunicuţei.

Are şi Irina casă –

Nouă, mare, luminoasă.

Însă Irinucă-i pare

C-a bunică-i mult mai mare,

Fiindcă-n ea încap deodată,

Picii toţi de lângă poartă.

Maică-sa o pedepseşte,

Când fetiţa îndrăzneşte

Să adune-n casa nouă,

Copilaşi vreo zece, nouă.

– Mămicuţo, te rugăm,

Doar un pic ne mai jucăm

Grămăjoară, împreună,

Pe covorul cel de lână.

Pe covorul cel pufos

Care stă întins pe jos…

Maică-sa nu vrea s-audă,

E mereu la toate surdă.

Şi-atunci buna bunicuţă,

Ia micuţii de mânuţă

Şi îi duce-n casa ei.

La căsuţa cu doi tei.

Dragă-i este Irinuţei

Casa mic-a bunicuţei,

Fiindc-aici încap deodată,

Picii toţi de lângă poartă

Şi nu are covoraş,

Chiar atât de buclucaş.