🤵 de George Topârceanu

Sfârşit de vară - de George Topârceanu

9.0/10 - 127 de voturi
Sfârşit de vară

Dacă liniştea pădurii adormite

Nici o veste de-altădată nu-ţi trimite

Şi pe freamăte pornite de departe

Nu te-ajunge glas de dincolo de moarte,

Vin’ cu mine să ne pierdem în zadar

Printre galbenele rarişti de stejar,

Cu sfioase campanule şi sulfine,

Pe cărări pe unde nimeni nu mai vine.

Dulce zumzet somnoros şi ireal

Să ne cheme spre poienile din deal.

Taina liniştii înalte să ne fure

Prin cotite luminişuri de pădure

Şi la umbră să ne-mbie mai târziu

O clopotniţă de aur străveziu,

Legănând deasupra creştetelor noastre

Licuricii înălţimilor albastre…

Fără gânduri, ca-ntr-un somn abia deschis,

Să trăim în clipe lungi acelaşi vis.

Foi uscate-n jurul tău să cadă rar,

La ureche să-ţi descânte un bondar

Şi cum stai cu ochii-nchişi pe jumătate,

Soare galben printre ramuri nemişcate

Să-ţi învăluie-n tăcere şi-n lumină

Fruntea mică de domniţă bizantină.

Iar la-ntoarcere, să trecem prin păşuni

Şi prin funduri de livadă cu aluni,

Printre garduri fumurii şi solitare

Ce se uită-n urma noastră cu mirare…

Şi din treacăt, ici şi colo, să culegi

Sânziene cu tulpinile întregi,

Margarete, scânteioare şi aglice,

Un buchet de flori orfane şi calice,

Lung în coadă şi ghimpos şi cu ţărână.

La plecare să-l ţii falnic într-o mână,

Dar cu vremea, desfoiat, să-ţi pară greu

Şi la urmă să mi-l dai să-l duc tot eu…

O şopârlă pe cărare, lângă noi,

Speriată să foşnească dintre foi

Şi să stea, să vă uitaţi o dată bine,

De departe, tu la ea şi ea la tine,

Tu de sus şi ea din pietrele fierbinţi,

Amândouă serioase şi cuminţi.

Mai încolo o crenguţă de mălin

Ori un ghimpe să te-ntârzie puţin

Şi – purtând de-a lungul văilor prin ţară

Vestea nouă a sfârşitului de vară,

Flutur mic, într-o lucire de-asfinţit,

Să ne-ntâmpine din ţarină grăbit,

Cu rugină pe albastre aripioare

Ca o veştedă petală de cicoare.