Cin’ s-a fript cu ciorbă… - de George Topârceanu

                        Fratele nevestei unui negustor

                        A venit odată pe la casa lor,

                        Zicând că la noapte, mâine, cine ştie,

                        Are gând să plece în călătorie

                        Şi că, prin urmare,

                        Vrea să-şi sărute sora la plecare.

                        – Ba să nu pui gura pe nevasta mea,

                        A strigat bărbatul, că intri-n belea!

                        – Şi de ce să nu pun gura, măi cumnate,

                        Când ştii că mi-e soră şi că eu i-s frate?

                        – Poţi să-i fii şi tată! zise omul scurt, –

                        Cin’ s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt.