Mângâiere - de Ion Luca Caragiale

                        O babă chioară-aşează tingirea cu păsat
                        Pe-o pirostie şchioapă… Fiertura-n foc a dat…
                        Şi scuipă biata babă, şi blestemă, se-nchină:
                        „Spurcatu!… Necuratu…” (El singur e de vină!)

                        Morala
                        Spre mângâiere – adeseori
                        Ne trebuiesc… instigatori.