Aprilie - de George Topârceanu

Baloane mari de spumă albă prin grădini

(Şi zarzărul, şi vişinul, şi perii)

Stau gata să se-nalţe din tulpini

Spre cerul primăverii…

Caisul nostru s-a gătit la poartă

Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi,

Şi cu zulufi de floare la urechi,

Cum astăzi nicăieri nu se mai poartă.

Pe strada mare,

Ies flori înalte la plimbare

În rochii de sezon, uşoare,

Cu toate că-i o vreme aşa de schimbătoare.

Ah, fetele – şi mai ales cucoanele –

Când vine primăvara

Sunt dulci şi colorate ca bomboanele!

Pe cea care-a trecut o cheamă Clara,

Fiindcă are

Ochi albaştri tare,

Şi gura ei cu rouge ca de coral

Surâde vertical…

Un mic vârtej, copil al Nefiinţei,

De-a curmezişul străzii rătăcit,

Nebun în jurul lui s-a răsucit

Să-şi prindă coada galbenă cu dinţii.

Departe, în azurul dintre nori,

S-arată bifurcat pe cer

Un şir subţire de cocori,

O escadrilă de pe vremea lui Homer…