Poezie pentru copii de 8+ ani 🤵 de George Topârceanu

Balada chiriaşului grăbit - de George Topârceanu

8.0/10 - 154 de voturi
Balada chiriaşului grăbit

Trec anii, trec lunile-n goană

Şi-n zbor săptămânile trec.

Rămâi sănătoasă, cucoană,

Că-mi iau geamantanul şi plec!

Eu nu ştiu limanul spre care

Pornesc cu bagajul acum,

Ce demon mă pune-n mişcare,

Ce taină mă-ndeamnă la drum.

Dar simt că m-apasă pereţii, –

Eu sunt chiriaş trecător:

În scurtul popas al vieţii

Vreau multe schimbări de decor.

Am stat la mansardă o lună.

De-acolo, de sus, de la geam,

Şi ziua şi noaptea pe lună

Priveam ca la teatru, madam!

Când luna-mi venea la fereastră,

Oraşul părea că mă cheamă

Să-i văd în lumină albastră

Fantastica lui panoramă…

Mai sus, într-o cameră mică,

Făceau împreună menaj

Un moş, un actor şi-o pisică.

Iar dincolo, jos, la etaj –

O damă cu vizite multe

Şi-alături de ea un burlac,

Un domn serios de la Culte

Cu cioc şi cu ghete de lac.

De-acolo, pe-o vreme ploioasă,

Mi-am pus geamantanu-n tramvai

Şi-abia am ajuns pân-acasă:

Pe Berzei, la conu Mihai.

Ţin minte şi-acuma grădina,

Ferestrele unse cu var…

În faţă sta coana Irina

Şi-n curte, un fost arhivar.

Vedeai răsărind laolaltă,

Un colţ luminos de ietac,

Pridvorul cu iederă naltă

Şi flori zâmbitoare-n cerdac…

Pe-atunci înflorea liliacul

Şi noaptea cădea parfumată

Umplând de miresme cerdacul, –

Şi-avea arhivarul o fată…

Stam ceasuri întregi sub umbrarul

De flori, aşteptând neclintit

(C-avea obicei arhivarul

Să sforăie noaptea cumplit).

Târziu, când se da la o parte

Perdeaua, părea că visez…

Şi iar am plecat mai departe,

De teamă să nu mă fixez.

Străine privelişti fugare!

Voi nu ştiţi că-n inimă port

O dulce mireasmă de floare,

Parfumul trecutului mort…

Şi-am stat la un unchi, pe Romană,

Ţiu minte… dar unde n-am stat?

La domnul Manuc, o persoană

Cu nasul puţin coroiat;

La doamna Mary, pe Regală

(O, cum mă ruga să nu plec!

Mi-a scris chiar o carte poştală);

Pe strada Unirii la Şbeck;

Pe Grant, lângă birtul lui Sbierea;

Pe Witing, pe Tei la Confort, –

M-a dus pretutindeni puterea

Aceluiaşi tainic resort.

C-aşa mi-e viaţa – o goană,

Şi astfel durerile trec…

Rămâi sănătoasă, cucoană,

Că-mi iau geamantanul şi plec!