Congres - de Ana Blandiana

Sus, deasupra casei mele,

E un sfat de rândunele;

Pe sârma de telegraf

S-a deschis mare conclav;

Pe stâlpii-nalţi, mai ales,

E-un adevărat congres;

Pe horn, ţigle, tencuială,

E-adunare generală;

M-au trezit cu noaptea-n cap,

De cip-cip nu mai încap;

Bat din aripi, strigă toate

Şi descriu prin aer roate;

Fac un cerc plin de avânt

Şi se înscriu la cuvânt

Ca să ţină sus şi tare

Câte-un discurs fiecare.

Şi nu e nici o mirare:

Chestiunea-i arzătoare,

Că-i pe ordinea de zi

Plecarea spre Miază-Zi

Şi oricare vrea acum

Să spună şi ce, şi cum,

Încât împrejur pe-o leghe

E-un vacarm fără pereche

Dar eu, drept să spun, mă mir

Că nu-i şi mai abitir,

Căci – vă gândiţi? – ele toate

Pleacă în străinătate!