🤵 de George Topârceanu

Înserarea (Fragment dintr-un poem) - de George Topârceanu

9.0/10 - 105 de voturi
Înserarea (Fragment dintr-un poem)

După culmi de piatră sură când îşi pleacă-ncet mărirea,

Soarele sărută codrii unde doarme mânăstirea.

Între brazi feriţi de vânturi, lângă zid de stâncă drept,

A durat-o-n vremuri grele domn viteaz şi înţelept.

Sus, la turla care-apasă boltă grea de cărămidă,

Pe o lespede umbrită în privazul de firidă,

Slova veche, ocrotită de al vremii sfânt Visternic,

Spune leatul şi domnia voievodului cucernic.

Umbra lui veghează parcă din bătrânele chilii

Prin despicătura neagră a ferestrelor pustii…

Dar acum încremenită poarta schitului rămâne,

Când coboară seara, nimeni n-o mai mişcă din ţâţâne.

Vremea-i macină cu-ncetul putregaiul sub zăbrele,

Pe veriga ruginită nu mai cad lacăte grele, –

Ci prielnic duhul păcii stăpâneşte-aici de veacuri…

Iar pe stâlpi cu zugrăveală, din înaltele cerdacuri,

Ca un semn de biruinţă râde veselă-n culori

Minunata strălucire a belşugului de flori.

Şi-n amurgul serii calde munţii Coziei s-arată

Cum îşi zugrăvesc pe ceruri muchea neagră şi crestată, –

Tot mai roşii scad în zare luminoasele văpăi,

Vălul nopţii se coboară tot mai negru peste văi…