🤵 de George Topârceanu

Noapte de toamnă - de George Topârceanu

7.0/10 - 166 de voturi
Noapte de toamnă

Murmur lung de streşini, risipite şoapte

Cresc de pretutindeni şi se pierd în noapte.

Rareori prin storuri o lumină scapă

De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă

Şi-mi trimite-n faţă raza ei răsfrântă…

Ploaia bate-n geamuri, streşinile cântă.

Dar treptat, cu larmă potolită scade

Cântecul acestui tremur de cascade.

Tot mai des în preajmă umbre vii răsar,

Ploaia peste case pică tot mai rar

Şi-n grămezi de neguri apele se strâng…

Lumea-ntreagă doarme, streşinile plâng.

Până când o rază de argint în zare,

Lămurind pe boltă straturi de ninsoare,

Lin desface umbra şi de crengi anină

Scânteieri albastre, boabe de lumină.

Iar acum din taina cerului deschis,

Peste firea mută cad lumini de vis

Şi-n troiene albe norii se desfac…

Dar când iese luna, streşinile tac.

Dormi, iubire dulce!…

Numai eu întârziu, singur pe cărare,

Farmecul acestei clipe călătoare…

Gândurile mele vin să te deştepte,

Din pridvorul tainic să cobori pe trepte.

Să cobori în toamna limpede şi rece

Şi, visând cu mine clipa care trece,

Să-mi sporeşti tristeţea ceasului târziu

Când, străin de tine, sufletu-mi pustiu

Va porni zadarnic, rătăcind pe drum,

Să sărute urma paşilor de-acum.