👍 de Balada Populară

Soarele şi luna - de Balada Populară

8.0/10 - 198 de voturi
Soarele şi luna

Foaie de cicoare,

În prunduţ de mare

Iată că-mi răsare

Puternicul Soare.

Dar el nu-mi răsare,

Ci va să se-nsoare;

Că mi-a tot umblat

Lumea-n lung şi-n lat,

Ţara Românească

Şi Moldovenească

Lungiş,

Curmeziş,

Măre, nouă ai,

Tot pe nouă cai;

Patru-a ciumpăvit,

Cinci a omorât

Şi tot n-a găsit

Potrivă să-i fie

Vro dalbă soţie;

Făr’ de mi-a găsit

Şi mi-a nimerit,

La nouă argele,

Nouă feciorele,

În prunduţ de mare,

Pe unde răsare.

A mai mititică,

Ca o floricică,

În mijloc şedea,

La lucru lucra,

Pe toate-ntrecea;

Că ea tot ţesea,

Ţesea, -nchindisea,

Şi ea se numea

Ileana

Simzeana,

Doamna florilor

Ş-a garoafelor,

Sora Soarelui,

Spuma laptelui.

Soare răsărea,

Şi Soare-mi venea

L-a gură d-argea.

Cu dânsa vorbea,

Frumos c-o-ntreba,

Din gură-i zicea

– Ileană, Ileană,

Ileană Simzeană,

Doamna florilor

Ş-a garoafelor,

Sora Soarelui,

Spuma laptelui,

Ţeşi şi-nchindiseşti,

Fir verde-mpleteşti

Şi mi te zoreşti

Cămăşi să-mi găteşti,

Şi mi te grăbeşti

Să te logodeşti;

Că eu mi-am umblat

Lumea-n lung şi-n lat,

Ţara Românească

Şi Moldovenească

Lungiş,

Curmeziş,

Măre, nouă ai,

Tot pe nouă cai;

Patru-am ciumpăvit,

Cinci am omorât

Şi nu mi-am găsit

Potrivă prin lume

Afară de tine.

Ileana

Simzeana,

Doamna florilor

Ş-a garoafelor,

Sora Soarelui,

Spuma laptelui,

Ea, dac-auzea,

Din gură-i grăia

– Puternice Soare,

Eşti puternic mare,

Dar ia spune-mi Oare

Und’ s-a mai văzut

Şi s-a cunoscut,

Und’ s-a auzit

Şi s-a pomenit

Să ia sor’ pe frate

Şi frate pe sor’?

De mi-ei arăta,

Atunci te-oi lua,

Atunci, nici atunci!

Unde-o auzea,

Soarele-mi ofta

Şi iar o-ntreba

Şi iar o ruga

Şi iar o-mbia,

Pân-ce Ileana

Din gură-i grăia

Eu că te-oi lua,

Cum zici dumneata,

Viteaz dacă-i fi

Şi te-i bizui

De mi-ei isprăvi

Pod pe Marea Neagră,

De fier

Şi oţel,

Iar la cap de pod,

Cam d-o mânăstire,

Chip de pomenire,

Chip de cununie,

Să-mi placă şi mie,

C-o scară de fer

Pân’ la naltul cer!

Puternicul Soare,

Ca puternic mare,

Unde-o auzea,

Bine că-i părea.

În palme-mi bătea

Şi pod se făcea;

La cap – mânăstire,

Chip de pomenire;

Şi iar mai bătea,

Scară se-ntindea,

O scară

Uşoară,

De fier

Şi oţel,

Pân’ la naltul cer.

Dar el ce-mi făcea?

Pe pod că-mi trecea,

Pe scară suia,

Pe scară

Uşoară,

Pe scară de fier,

În cuie d-oţel,

Pân’ la naltul cer.

Şi, de-mi ajungea,

Unde se ducea?

Tot la moş Adam,

Şi la maica Iova.

Ei, de mi-l vedeau,

Nainte-i ieşeau,

Din gură-i grăiau

– O, preasfinte Soare,

Puternice mare,

Ce-mi călătoreşti,

De ne ispiteşti?

La ce te gândeşti

Şi la ce pofteşti?

Şi el răspundea,

Din gură zicea

– Iaca, moş Adam,

Şi tu, maică Iovo,

Mie mi-a venit

Vremea de-nsoţit

Şi eu c-am umblat

Lumea-n lung şi-n lat,

Ţara Românească

Şi Moldovenească

Lungiş,

Curmeziş

Şi tot n-am găsit

Potrivă să-mi fie

Vro dalbă soţie;

Făr’ de mi-am găsit

L-a gură d-argea

Numai pe sor-mea,

Sor-mea Ileana,

Ileana Simzeana,

Doamna florilor

Ş-a garoafelor!

Atunci moş Adam

Şi cu moaşa Iova,

Unde-l auzea,

Rău că le părea,

Soarelui zicea

– Preasfinţite Soare,

Puternice mare,

Unde-ai auzit

Ş-ai mai pomenit,

Unde-ai cunoscut,

Unde-ai mai văzut

Să ia sor’ pe frate

Şi frate pe sor’,

Că cin’ n-o lua

Raiul c-o d-avea,

Iar cine-o lua

În iad c-o intra.

Soar’le se uita,

Din ochi căuta,

Nimic nu grăia;

Iar moşul Adam

Şi cu moaşa Iova

De mână-l luau,

La rai mi-l duceau,

Rai că-i arătau

Şi de ce vedea,

Bine că-i părea;

Numai mese-ntinse,

Cu făclii aprinse,

Cu pahare pline,

În cântece line;

Jur-prejur de mese

Stau în cete dese

Sfinţi şi mucenici,

Mai mari şi mai mici,

O sută şi cinci;

Iar mai jos de ei,

Sfinţi mai mărunţei,

O sută şi trei.

Şi tot mai era

Şi tot mai vedea

Femei cuvioase,

Măicuţe duioase,

Fecioare curate,

Ucişi în dreptate,

Oşti de biruinţă

Şi soţi cu credinţă.

Dar tot mai era

Şi tot mai vedea,

Puţin de mergea

Printre rămurele,

Dalbe păsărele

Cânta-n versurele

Şi nu prea cânta,

Ci se gongănea,

Din gură-mi zicea

„Ferice, ferice,

Ferice de noi,

De părinţii noştri

Care ne-au făcut,

Care ne-au născut

Şi ne-au botezat

Şi ne-au creştinat,

Că, dac-or trăi,

Săraci n-or mai fi!“

De tot ce vedea

Bine că-i părea

Şi se mulţămea.

Afar’ de-mi ieşea,

Iarăşi moş Adam

Şi cu moaşa Iova

Cheile lua,

La iad îl ducea,

Iadul descuia,

În iad îl băga

Şi de ce-mi vedea

Păr i se zbârlea

Că-n focuri ardea,

Greu se văieta

Hoţi şi călcători,

Răi cârmuitori

Şi nurori pizmaşe

Şi soacre trufaşe,

Fii necuvioşi,

Preoţi mincinoşi.

Afar’ când ieşea,

Soar’le ce-mi vedea?

Un pom ofilit,

Un pom cătrănit;

Printre rămurele,

Nişte păsărele

Cânta-n versurele,

Dar nu prea cânta,

Ci se văieta,

Din gură grăia

„Vai şi vai de noi,

De părinţii noştri

Care ne-au făcut,

Care ne-au născut,

Că ei ne-au lăsat,

Nu ne-au botezat,

Nu ne-au creştinat

Şi d-or mai trăi,

Tot săraci c-or fi,

Greu s-or pedepsi!“

De tot ce vedea

Mult rău că-i părea,

Nu se mulţămea.

Foaie, foicea,

Soar’le ce-mi făcea?

De câte vedea

Nu se-ndupleca,

Ci, măre,-mi pleca,

Ci, măre,-mi zbura

L-a gură d-argea,

Tot la soră-sa

Şi iar o-ntreba

Şi iar o ruga

Şi iar o-mbiia

Pe dânsa s-o ia.

Ileana

Simzeana,

Doamna florilor

Ş-a garoafelor,

Sora Soarelui,

Spuma laptelui,

Dacă-l auzea

Şi dacă-mi vedea

Că tot nu scăpa,

Ea tot mai cerea,

Din gură-i zicea

– Frate, frăţioare,

Puternice Soare,

Spune mie Oare

Cine-a cunoscut,

Cine-a mai văzut,

Cine-a auzit,

Cine-a pomenit

Să ia sor’ pe frate

Şi frate pe sor’?

Dar eu te-oi lua

Viteaz dacă-i fi

Şi te-i bizui

Până-n zori de zi

Mie să-mi croieşti

Şi să-mi isprăveşti

Peste Marea Neagră

Un pod de aramă,

Să nu-l bagi în seamă,

Iar la cap de pod,

Cam d-o mânăstire,

Chip de pomenire,

Chip de cununie,

Să-mi placă şi mie.

Puternicul Soare,

Ca puternic mare,

Unde-o auzea,

Bine că-i părea,

‘N palme că-mi bătea,

Podul se-ntindea,

Un pod de aramă,

De nu-l bagi în seamă

Şi d-o mânăstire,

Chip de pomenire,

Când le isprăvea,

La ea se ducea,

De mân-o lua,

La pod c-o ducea,

La pod c-ajungea,

La pod de aramă,

De nu-l bagi în seamă

Şi, pod când trecea,

Pod că zornăia,

Pod se clătina,

Că n-a mai văzut,

Nici n-a cunoscut,

Că n-a auzit,

Nici n-a pomenit

Să ia sor’ pe frate

Şi frate pe sor’.

Floare ş-o lalea

Podul când trecea,

Pe pod când mergea

Către mânăstire

Pentru pomenire

Şi la cununie

Să-i fie soţie,

Ileana

Simzeana,

Doamna florilor

Ş-a garoafelor,

Sora Soarelui,

Spuma laptelui,

Din gură-i zicea

Ş-astfel îi grăia

– Frate, frăţioare,

Puternice Soare,

Ia mai spune-mi Oare

Und’ s-a mai văzut

Şi s-a cunoscut,

Und’ s-a auzit

Şi s-a pomenit

Mirele d-a dreapta,

Mireasa-nainte?

Ci mi-a fost ş-o fi

Şi s-o pomeni

Mirele-nainte,

Mirease d-a stânga!

Puternicul Soare,

Puternic şi mare,

De mân-o lăsa,

Nainte-i trecea,

Iar ea, vai de ea,

Aşa de-mi vedea,

Cruce că-şi făcea,

În mare sărea

&