Balada lui Siminic - de Balada Populară

Colo-n jos pă prundurele
Ziduiesc trei frăţurele.
Care cum zidul făcea
Pe noapte se surpa.

Ei aşe s-o sfătuit:
Care nevasta-a vini
Cu prânzu mai dimineaţă
Tăt în zâd s-o zâduiască.

Nevasta lui Siminic
Dimineaţa s-o sculat
Şi pă faţă s-o spălat
Şi prânzu şi l-o gătat

Şi pruncii i-o aşezat,
La Siminic o alergat.
Siminic din grai grăie:
– Doamne, la nevasta me,

Dă-i, Doamne, un lup nainte,
Doară ie s-o spăimânta
Şi prânzu şi l-a vărsa
Şi napoi s-a înturna.

Ea lupu l-o-nconjurat
La Siminic o alergat.
Siminic din grai grăie:
– Doamne, la nevasta me,

Dă-i, Doamne,-un lujer nainte,
Doară ie s-o-mpiedica
Şi prânzu şi l-a vărsa.
Ea lujeru l-o-nconjurat

La Siminic o-alergat.
– Haidaţi, măi fraţi, să prânzim,
Nevasta să zâduim.
Zâduită până-n brâu,

Răsărit-o-on spic de grâu;
Zâduită până-n barbă,
Răsărit-o-on spic de iarbă.