Brumarul - de Balada Populară

Foaie verde peliniţă,
Colea-n vale-n poieniţă
Frumos doarme-o copiliţă:
Cu părul lăsat pe ţâţă,

Cam pe ţâţă, cam pe spate,
Inima-n mine se bate.
S-o deştepte nu-ndrăznea,
Tabachera o scotea,

Murgului la nas îi da.
Murgu tare străfiga,
Fetiţa de deştepta.
El degrabă mi-o-ntreba

– Eşti fată sau măritată,
Ori zână din cer picată?
– Nu-s fată, nici măritată,
Nici zână din cer picată,

Şi eu-s floare după mare,
Cine mă sărută moare.
Dar matale cine eşti,
Cum te chemi, cum te numeşti?

Eşti băiat ori însurat,
Ori înger din cer picat?
-Nu-s băiat, nici însurat,
Nici înger din cer picat.

Şi eu-s Brumaru cel mai mare
Ce cad noaptea pe răcoare,
Mă ridic în prânzul mare,
Iau mirosul de la floare.