Meşterul Manole - de Balada Populară

Cei nouă zidari,
Nouă meşteri mari
Ei se socotea,
Ca ei să mi-ş facă

Zid de mănăstire
Să nu fie-n lume.
Zâua zâduia,
Noaptea se surpa.

Ei se socotea,
Jurământ punea
Ca ei să nu spuie
La neveste-acasă

Şi care va merge
Meşterul Manole
Luni de dimineaţă
Cu prânzu-nainte…

În zâd s-o zâduiască.
Opt necredincioşi…
Credinţ-o călcatu,
Credinţă n-avea

Şi ei le spunea,
Ele nu venea.
Manole, Manole,
Meşteru Manole,

El credinţa-şi ţine
Că el că nu-i spune
La nevast-acasă.
Luni de dimineaţă

Ea mi se scula,
Pruncu şi-l scălda,
Prânzu şi-l făcea,
La bărbat pleca.

El când o vedea,
Din gură grăia:
De-ar da Dumnezeu
Rugu să-i răsaie,

Pe ea să mi-o-ncurce,
Mâncarea s-o verse,
Doar vremea va trece.
Rugu-i răsărea,

Ea mi-l d-ocolea,
Măi tare venea.
El când mi-o vedea,
Cu mâna-i făcea

‘Ndărăpt să se-ntoarcă.
Ea, când îl vedea
Măi tare venea,
La el ajungea,

Mâncarea punea.
Zâdarii mi-o lua
Şi-n zâd mi-o punea.
Nimic nu-i vorghea,

Num-o zâduia,
Zâd pân-la genunchi.
Ea din grai grăia:
– Voi nouă zidari,

Nouă meşteri mari,
Doar voi nu glumiţi
De mă zâduiţi
Zâd pân-la genunchi?

Nimic nu-i zicea,
Num-o zâduia,
Zâd până la brâu,
Ea iar din grai grăia:

Manole, Manole,
Meştere Manole,
Dar voi nu glumiţi
De mă zâduiţi

Zâd până la brâu,
Că zâdu mă strânge,
Ţâţişoara-m’ curge
Şi copilu-m’ plânge.

Nimic nu-i zicea,
Num-o zâduia
Zâd până la ţâţe.
Ea iar din grai grăia:

– Manole, Manole,
Meştere Manole,
Ţie nu ţi-i milă
De a ta soţie?

Că zâdu mă strânge,
Ţâţişoara-m’ curge
Şi copilu-m’ plânge.
Nimic nu-i zicea

Num-o zâduia
Zâd până la gâtu.
Ea iar din grai grăia:
– Manole, Manole,

Meştere Manole,
Ţie nu ţi-i milă
De a ta soţie?
Văd că nu glumiţi

De mă zâduiţi.
Zâd până la gâtu,
Că zâdu mă strânge,
Ţâţişoara-m’ curge

Şi pruncuşoru-m’ plânge.
Da’voi să-mi lăsaţi
Loc leagănului
La căpu zâdului,

Vântu când o bate
Ni l-o legăna
Şi când îmi va ninge
Pruncu mi l-o unge

Şi când o ploua
Pruncu-l va scălda.
Lui cu mama lui,
Lui cu mama lui!