Soarele şi luna - de Balada Populară

Foaie de cicoare,
În prunduţ de mare
Iată că-mi răsare
Puternicul Soare.

Dar el nu-mi răsare,
Ci va să se-nsoare;
Că mi-a tot umblat
Lumea-n lung şi-n lat,

Ţara Românească
Şi Moldovenească
Lungiş,
Curmeziş,

Măre, nouă ai,
Tot pe nouă cai;
Patru-a ciumpăvit,
Cinci a omorât

Şi tot n-a găsit
Potrivă să-i fie
Vro dalbă soţie;
Făr’ de mi-a găsit

Şi mi-a nimerit,
La nouă argele,
Nouă feciorele,
În prunduţ de mare,

Pe unde răsare.
A mai mititică,
Ca o floricică,
În mijloc şedea,

La lucru lucra,
Pe toate-ntrecea;
Că ea tot ţesea,
Ţesea, -nchindisea,

Şi ea se numea
Ileana
Simzeana,
Doamna florilor

Ş-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui.
Soare răsărea,

Şi Soare-mi venea
L-a gură d-argea.
Cu dânsa vorbea,
Frumos c-o-ntreba,

Din gură-i zicea
– Ileană, Ileană,
Ileană Simzeană,
Doamna florilor

Ş-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui,
Ţeşi şi-nchindiseşti,

Fir verde-mpleteşti
Şi mi te zoreşti
Cămăşi să-mi găteşti,
Şi mi te grăbeşti

Să te logodeşti;
Că eu mi-am umblat
Lumea-n lung şi-n lat,
Ţara Românească

Şi Moldovenească
Lungiş,
Curmeziş,
Măre, nouă ai,

Tot pe nouă cai;
Patru-am ciumpăvit,
Cinci am omorât
Şi nu mi-am găsit

Potrivă prin lume
Afară de tine.
Ileana
Simzeana,

Doamna florilor
Ş-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui,

Ea, dac-auzea,
Din gură-i grăia
– Puternice Soare,
Eşti puternic mare,

Dar ia spune-mi Oare
Und’ s-a mai văzut
Şi s-a cunoscut,
Und’ s-a auzit

Şi s-a pomenit
Să ia sor’ pe frate
Şi frate pe sor’?
De mi-ei arăta,

Atunci te-oi lua,
Atunci, nici atunci!
Unde-o auzea,
Soarele-mi ofta

Şi iar o-ntreba
Şi iar o ruga
Şi iar o-mbia,
Pân-ce Ileana

Din gură-i grăia
Eu că te-oi lua,
Cum zici dumneata,
Viteaz dacă-i fi

Şi te-i bizui
De mi-ei isprăvi
Pod pe Marea Neagră,
De fier

Şi oţel,
Iar la cap de pod,
Cam d-o mânăstire,
Chip de pomenire,

Chip de cununie,
Să-mi placă şi mie,
C-o scară de fer
Pân’ la naltul cer!

Puternicul Soare,
Ca puternic mare,
Unde-o auzea,
Bine că-i părea.

În palme-mi bătea
Şi pod se făcea;
La cap – mânăstire,
Chip de pomenire;

Şi iar mai bătea,
Scară se-ntindea,
O scară
Uşoară,

De fier
Şi oţel,
Pân’ la naltul cer.
Dar el ce-mi făcea?

Pe pod că-mi trecea,
Pe scară suia,
Pe scară
Uşoară,

Pe scară de fier,
În cuie d-oţel,
Pân’ la naltul cer.
Şi, de-mi ajungea,

Unde se ducea?
Tot la moş Adam,
Şi la maica Iova.
Ei, de mi-l vedeau,

Nainte-i ieşeau,
Din gură-i grăiau
– O, preasfinte Soare,
Puternice mare,

Ce-mi călătoreşti,
De ne ispiteşti?
La ce te gândeşti
Şi la ce pofteşti?

Şi el răspundea,
Din gură zicea
– Iaca, moş Adam,
Şi tu, maică Iovo,

Mie mi-a venit
Vremea de-nsoţit
Şi eu c-am umblat
Lumea-n lung şi-n lat,

Ţara Românească
Şi Moldovenească
Lungiş,
Curmeziş

Şi tot n-am găsit
Potrivă să-mi fie
Vro dalbă soţie;
Făr’ de mi-am găsit

L-a gură d-argea
Numai pe sor-mea,
Sor-mea Ileana,
Ileana Simzeana,

Doamna florilor
Ş-a garoafelor!
Atunci moş Adam
Şi cu moaşa Iova,

Unde-l auzea,
Rău că le părea,
Soarelui zicea
– Preasfinţite Soare,

Puternice mare,
Unde-ai auzit
Ş-ai mai pomenit,
Unde-ai cunoscut,

Unde-ai mai văzut
Să ia sor’ pe frate
Şi frate pe sor’,
Că cin’ n-o lua

Raiul c-o d-avea,
Iar cine-o lua
În iad c-o intra.
Soar’le se uita,

Din ochi căuta,
Nimic nu grăia;
Iar moşul Adam
Şi cu moaşa Iova

De mână-l luau,
La rai mi-l duceau,
Rai că-i arătau
Şi de ce vedea,

Bine că-i părea;
Numai mese-ntinse,
Cu făclii aprinse,
Cu pahare pline,

În cântece line;
Jur-prejur de mese
Stau în cete dese
Sfinţi şi mucenici,

Mai mari şi mai mici,
O sută şi cinci;
Iar mai jos de ei,
Sfinţi mai mărunţei,

O sută şi trei.
Şi tot mai era
Şi tot mai vedea
Femei cuvioase,

Măicuţe duioase,
Fecioare curate,
Ucişi în dreptate,
Oşti de biruinţă

Şi soţi cu credinţă.
Dar tot mai era
Şi tot mai vedea,
Puţin de mergea

Printre rămurele,
Dalbe păsărele
Cânta-n versurele
Şi nu prea cânta,

Ci se gongănea,
Din gură-mi zicea
„Ferice, ferice,
Ferice de noi,

De părinţii noştri
Care ne-au făcut,
Care ne-au născut
Şi ne-au botezat

Şi ne-au creştinat,
Că, dac-or trăi,
Săraci n-or mai fi!“
De tot ce vedea

Bine că-i părea
Şi se mulţămea.
Afar’ de-mi ieşea,
Iarăşi moş Adam

Şi cu moaşa Iova
Cheile lua,
La iad îl ducea,
Iadul descuia,

În iad îl băga
Şi de ce-mi vedea
Păr i se zbârlea
Că-n focuri ardea,

Greu se văieta
Hoţi şi călcători,
Răi cârmuitori
Şi nurori pizmaşe

Şi soacre trufaşe,
Fii necuvioşi,
Preoţi mincinoşi.
Afar’ când ieşea,

Soar’le ce-mi vedea?
Un pom ofilit,
Un pom cătrănit;
Printre rămurele,

Nişte păsărele
Cânta-n versurele,
Dar nu prea cânta,
Ci se văieta,

Din gură grăia
„Vai şi vai de noi,
De părinţii noştri
Care ne-au făcut,

Care ne-au născut,
Că ei ne-au lăsat,
Nu ne-au botezat,
Nu ne-au creştinat

Şi d-or mai trăi,
Tot săraci c-or fi,
Greu s-or pedepsi!“
De tot ce vedea

Mult rău că-i părea,
Nu se mulţămea.
Foaie, foicea,
Soar’le ce-mi făcea?

De câte vedea
Nu se-ndupleca,
Ci, măre,-mi pleca,
Ci, măre,-mi zbura

L-a gură d-argea,
Tot la soră-sa
Şi iar o-ntreba
Şi iar o ruga

Şi iar o-mbiia
Pe dânsa s-o ia.
Ileana
Simzeana,

Doamna florilor
Ş-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui,

Dacă-l auzea
Şi dacă-mi vedea
Că tot nu scăpa,
Ea tot mai cerea,

Din gură-i zicea
– Frate, frăţioare,
Puternice Soare,
Spune mie Oare

Cine-a cunoscut,
Cine-a mai văzut,
Cine-a auzit,
Cine-a pomenit

Să ia sor’ pe frate
Şi frate pe sor’?
Dar eu te-oi lua
Viteaz dacă-i fi

Şi te-i bizui
Până-n zori de zi
Mie să-mi croieşti
Şi să-mi isprăveşti

Peste Marea Neagră
Un pod de aramă,
Să nu-l bagi în seamă,
Iar la cap de pod,

Cam d-o mânăstire,
Chip de pomenire,
Chip de cununie,
Să-mi placă şi mie.

Puternicul Soare,
Ca puternic mare,
Unde-o auzea,
Bine că-i părea,

‘N palme că-mi bătea,
Podul se-ntindea,
Un pod de aramă,
De nu-l bagi în seamă

Şi d-o mânăstire,
Chip de pomenire,
Când le isprăvea,
La ea se ducea,

De mân-o lua,
La pod c-o ducea,
La pod c-ajungea,
La pod de aramă,

De nu-l bagi în seamă
Şi, pod când trecea,
Pod că zornăia,
Pod se clătina,

Că n-a mai văzut,
Nici n-a cunoscut,
Că n-a auzit,
Nici n-a pomenit

Să ia sor’ pe frate
Şi frate pe sor’.
Floare ş-o lalea
Podul când trecea,

Pe pod când mergea
Către mânăstire
Pentru pomenire
Şi la cununie

Să-i fie soţie,
Ileana
Simzeana,
Doamna florilor

Ş-a garoafelor,
Sora Soarelui,
Spuma laptelui,
Din gură-i zicea

Ş-astfel îi grăia
– Frate, frăţioare,
Puternice Soare,
Ia mai spune-mi Oare

Und’ s-a mai văzut
Şi s-a cunoscut,
Und’ s-a auzit
Şi s-a pomenit

Mirele d-a dreapta,
Mireasa-nainte?
Ci mi-a fost ş-o fi
Şi s-o pomeni

Mirele-nainte,
Mirease d-a stânga!
Puternicul Soare,
Puternic şi mare,

De mân-o lăsa,
Nainte-i trecea,
Iar ea, vai de ea,
Aşa de-mi vedea,

Cruce că-şi făcea,
În mare sărea