Bocet pentru Tatiana - de Adrian Păunescu

9.0/10 - 113 de voturi
Bocet pentru Tatiana

Bocet pentru Tatiana

Se-aliniază ştirile atroce,

Sub care omul bâjbâie înfrânt,

Şi, Doamne, cum peste

această voce

Accepţi să pună un gropar pământ?

Neverosimil se întâmplă toate

Furtunile au rupt pe străzi copaci,

În toate casele de sănătate

Nu mai există loc, pentru săraci.

Asfixiaţi de epoca mizeră,

Ne amăgim că vom scăpa

în cer,

Dar moartea, zilnic, printre noi prosperă

Şi taxe pentru ea ni se şi cer

De-a-ndoaselea e rânduit

destinul,

E greu şi pe pământ, şi sub pământ

Şi între noi ne măcinăm

continuu

Şi nimenea nu e de neânfrânt.

De-un timp încoace, farsa

ne îngână,

În permanentă stare de război,

Purtăm în palme propria ţărână

Şi ne mirăm că seamănă

cu noi

Şi, Doamne, se acutizează rana

Şi te-am ruga, ai grijă,

dacă vrei,

S-o ţii în preajma Ta pe Tatiana,

Punând pământ de flori

pe vocea ei.

Pe-aici, e o dezordine cumplită,

Mor tineri mulţi şi îi

petrec bătrâni,

E, poate, cea din urmă reuşită

A Mioriţei scăpătând la stâni.

Şi totuşi ce delir de ştiri atroce,

Furtunile au dărâmat păduri

Şi merge în pământ această voce,

De ce de ea nu vrei să te înduri?

Învaţă însăşi ploaia să

murmure

Un cântec trist, dar moartea-i spune „Taci”,

Copacii rătăcesc fără

pădure,

Pădurea moare fără de copaci.