Castel medieval - de Adrian Păunescu

Condamnă toţi şi numai unul iartă,

Când toţi vorbesc se-aude cel ce tace,

Dă semne de cădere şi de pace,

Dezamăgita, tulburea mea soartă.

Ce vremuri de vremelnicii sărace,

Mi-am dejugat şi tidva lângă poartă,

Şi-acum aştept voios în noaptea moartă

Pe cineva să vină mai încoace.

E un tiran — de tirania pâinii —

Aicea în castelul fără geamuri

Şi tigrii lui domestici sar în hamuri

Şi-n lanţuri lupi se gudură, nu câinii.

Miroase a pustiu şi a cenuşă,

În beciuri e-o uzină de cătuşe.