Cineva mă ascultă - de Adrian Păunescu

În veac cu putere ocultă

Din zid cineva mă ascultă.

Cu cât mă coboara pe mine.

Cu-atât el mai mare devine.

Iubirea mi-o suge prin tuburi.

Mă simt răstignit pe şuruburi,

Ce face cu mine nu-i veghea,

El trage din zid cu urechea.

Ai zice că apără, poate,

Poporul de rău şi păcate,

De cei ce ţin arme în liră

De cei care mint şi conspiră.

Dar nu el asculta orbeşte,

Pe om când acasă trăieşte,

Ne intra-n cearşaf şi sub piele,

În creier de gânduri să i-l spele.

Prin mari, electronice unde

În ochi şi în tălpi ne pătrunde,

Putere zeiască şi oarbă

El scris e şi-n firul de iarbă.

Ascultă fereastra deschisă

Şi viermii urcând în caisă,

Cum gâfâie-n dragoste mirii,

Concertul mărunt al pieirii.

În veac cu poliţie multă,

Din zid, cineva mă ascultă.