Colindul celui fără de ţară - de Adrian Păunescu

8.0/10 - 173 de voturi
Colindul celui fără de ţară

Unde-ai fi şi unde te-ai tot duce

Cât ai fi de rău sau cât de bun,

Că mai crezi sau nu mai crezi în cruce

Cel mai greu îţi este de Crăciun.

Când se strâng străinii pe la case

Şi aprind lumini în pomii lor,

Ţi se face mare frig în oase

Şi de ţară ţi se face dor.

Cumpără-ţi un cântec de pe piaţă

Şi-o să-ţi cadă nendoios cu tronc,

Şi-ai să-l ţii cu tine-ntreaga viaţă

Imigrant and very tragic song.

Bate vântul, bate dinspre ţară,

Suflă-n răni cu sare şi pelin,

Bate vântul şi te-nchide-afară,

Rudele în vizită nu vin.

Uite, Anul Nou cu dor de casă

Cum e ea, mai bună sau mai rea,

Amintirea-n pace nu te lasă

Pân-la comă în zadar vei bea.

Poţi să ţii şi două, trei neveste

Ştii prea bine, toţi suntem la fel,

Însă ţara numai una este

Emigrant atât de singurel.

Mori aici şi nimeni nu te-aude

Dar visează tot ce-ţi e pe plac,

Că te bărbiereşti si pleci la rude

Şi găseşti pe masă cozonac.

Bate vântul plin de dor de ţară

Ţi se face dintr-o dată rău,

Bate vântul şi te-nchide-afară,

Nu ştii ce să faci cu trupul tău.

Nu e mare lucru, ştii prea bine

Alţii mese mai bogate pot,

Dar un simţământ e viu în tine

Că acasă e mai mult ca tot.

Din puţinul lor, ai tăi vor face

Tot ce pot să fie fericiţi,

Să petreacă-n linişte şi pace

Să mai râdă şi să bea un sprit.

Unde-ai fi şi orice-ai fi, bătrâne,

Parcă dorul şalele ţi-a frânt,

Şi atât din tot îţi mai rămâne

Să te-aşezi cu faţa la pământ

Şi să plângi când toţi în sărbătoare

Hohotesc de parcă te-ar sfida,

Şi să plângi durerea ta ce-a mare

Şi să plângi de dor de ţara ta.