Comercianţii de îngeri - de Adrian Păunescu
Au trecut prin oraşele noastre
comercianţii de îngeri,
vindeau îngeri,
împreună cu mături,
dacă luai şi pământul de flori.
Îngeri, ultimii îngeri,
din recoltele spontane, împreună cu ceva lucruri
de uz imediat.
Unde să-i ţinem? Ce să facem
cu îngerii, în vremea aceasta?
Aşa şi este, ce să facem cu îngerii?
Îngerii sunt o mare problemă
în toate aşezările profane.
Ce-o să zică nevastă-mea
dacă rămân cu îngerul în casă,
când ea pleacă la orele şase
la servici, iar eu am recuperare.
Bine, dar îngerul nu-i femeie,
de ce s-ar supăra tovarăşa,
nu are motiv, îngerul nu-i femeie
şi nici nu va fi niciodată.
Nici chiar în orele mele libere?
Nici chiar?
Şi-atunci de ce să-mi iau înger,
când şi sectoristul va deveni suspicios?
Luaţi dumneavoastră, doamnă,
luaţi un înger, e foarte ieftin,
vă va trebui, când bărbatul
va fi plecat!
Doamne fereşte,
nu ştiţi cât e de gelos!
Bine, bine, dar îngerul
nu numai că nu e femeie
pentru bărbatul dumneavoastră,
dar nu e nici bărbat
pentru dumneavoastră.
Nu e? Zău? Şi-atunci?
Ce-o să zică biata soacră-mea,
copiii, când or veni, ce-o să zic eu?
Or să se uite vecinii la mine,
aşteptând explicaţii.
Eu o să mă roşesc, bărbatul meu
o să dea în darul beţiei,
lumea o să ne ocolească,
vom plăti o persoană în plus
la încălzire, la chirie, la apă,
nu, nu, ingeri- nu,
mai bine o pasăre,
sau chiar, Doamne iartă-mă,
un purcel, văd eu cum l-oi creşte,
însă îngeri- nu!
Şi îngerii nu putură fi văzuţi,
dârdâiau în căruţele amărâte
pline cu pământ de flori şi mături,
comercianţii de îngeri îi pierdură,
în lupta cu fiscul,
caii se treziră în abatoare,
iar ei, îngerii, trimişi special din ceruri
zburară ce zburară
cu mături şi pământ de flori,
cu căruţele amărâte cu tot,
încât oraşele
sunt astăzi murdare
şi sterpe de orice înflorire,
în vreme ce prin tribunale
nu se mai termină procesele intentate
comercianţilor de îngeri
care nu au nici o dovadă
însă au numeroase aripi
care le spintecă
hainele îndelungatei lor detenţiuni.
