Convalescenţa unei frunze - de Adrian Păunescu

8.0/10 - 168 de voturi
Convalescenţa unei frunze

Şi mai bolnav am părăsit spitalul

Şi mă ating cu faţa de pământ,

Nici nu mai ştiu probabil ce mai sânt,

Aşa convalescent mi-e idealul.

Şi boala e înfiptă în esenţă,

De-acolo n-o pot scoate cu nimic,

Mi-a mai rămas atât, un spaţiu mic,

Cu un bolnav acces la existenţă.

Şi totul o-ntrebare şi-un răspuns e,

Copac, cu flori murind în rădăcini,

Şi ochii nălucesc, de lacrimi plini,

De-atâtea înţelesuri nepătrunse.

Poţi, trunchi narcotizat, să te închini,

Către convalescenţa unei frunze.