Din nou, Dacii liberi - de Adrian Păunescu

7.0/10 - 100 de voturi
Din nou, Dacii liberi

Noi n-am avut nevoie

Să luăm adeverinţe

Că vieţuim acasă,

În patrie la noi,

Am fost şi vom ramâne

De-a pururi dacii liberi

Şi iubitori de pace,

Şi vrednici de război.

La Sarmisegetuza,

La focuri, cu Zamolxe,

Şi stelele din ceruri

Din sânge ni se rup.

Nu ne-au învins romanii

Şi-am râs de toţi barbarii

Strigând la ei cu steagul

Făcut din cap de lup.

Aceasta dăm de ştire,

De sub pământul nostru,

Urmaşilor în care

Reânviem acum.

Femeile iubindu-şi

Să nască dacii liberi

Spre răzbunarea noastră

Pe cel din urmă drum.

Numiţi şi ţara noastră

Cu numele ei dacic

Iubiţi pe nou veniţii

După atâţia ani,

Dar veşnic ţineţi minte

Că peste dacii liberi

Au tot călcat invazii

Şi altfel de romani.

Noi am rămas în glie

Şi devenim pădure,

Şi devenim recolte,

Să vă hrănim pe voi,

Şi temelia ţării

S-o întărim cu oase

Şi iubitori de pace,

Şi vrednici de război.

Cu tot ce năzăreşte

Din firea noastră veche,

Dăm Romelor de ştire,

Prin ierburi murmurând,

Că numai oboseala

Ne-a aşezat sub scoarţă,

Dar dacă e nevoie

Ne vom scula oricând.